PATOFIZIOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul disfuncțiilor organismului. [Gen. -iei. / < fr. pathophysiologie]. Vezi definitia »

TUBULOPATÍE s. f. afecțiune a tubului deformat al rinichiului. (< fr. tubulopathie) Vezi definitia »

cutíe (cutíi), s. f. – 1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusă. – 3. Sertar. – 4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Mr. cutie, megl. cutiiă. Tc. kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti. – Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant). Vezi definitia »

RADIOLOGÍE s.f. 1. Studiul razelor X și al diferitelor lor aplicații. 2. Ramură a medicinii care studiază organismul uman cu ajutorul razelor X și folosirea acestora în tratamentul unor boli. [Gen. -iei. / < fr. radiologie]. Vezi definitia »

OFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamație a globului ocular. [Gen. -iei. / < fr. opthalmie, cf. gr. ophtalmos – ochi]. Vezi definitia »