HOMOSPORÍE s. f. însușirea plantelor homospore. (< fr. homosporie) Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

POLIMASTÍE s. f. anomalie congenitală prin mai multe mamele. (< fr. polymastie) Vezi definitia »

DUODENECTOMÍE s. f. rezecție chirurgicală a duodenului. (< fr. duodénectomie) Vezi definitia »

POTOMANÍE s.f. Impulsiune patologică de a consuma exagerat băuturi (alcoolice). [Gen. -iei. / < fr. potomanie, cf. gr. potos – băutură, mania – nebunie]. Vezi definitia »