STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá. Vezi definitia »

BIJÉCȚIE s.f. (Mat.) Funcție bijectivă. [< fr. bijection]. Vezi definitia »

MONOSEMÍE s. f. (Lingv.) Monosemantism. – Din fr. monosémie. Vezi definitia »

-FONÍE² elem. fon²(o)-. Vezi definitia »

PREPOZÍȚIE, prepoziții s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. Vezi definitia »