OMOGRÁMĂ s.f. (Lingv.) Cuvânt care are aceeași grafie cu un altul de origine diferită; omograf. [Cf. it. omogramma]. Vezi definitia »

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură. Vezi definitia »

providénță (-țe), s. f. – Voință supremă, dumnezeire. – Var. înv. providenție. Lat. providentia (sec. XVIII). – Der. providențial, adj., din fr. providentiel. Vezi definitia »

POLIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a unei substanțe de a fi polivalentă; plurivalență. 2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. (< fr. polyvalence) Vezi definitia »

a nu înțelege de glumă expr. 1. a nu avea simțul umorului. 2. a fi foarte exigent. Vezi definitia »