DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei științe; studiu; știință. [< fr. discipline, it., lat. disciplina]. Vezi definitia »

șoldoráriță, șoldorárițe, s.f. (reg.) șoaldină (v.); șoldină. Vezi definitia »

AMÍBĂ s.f. Animal protozoar, unicelular, cu corpul format dintr-o masă protoplasmatică și dintr-unul sau mai multe nuclee. [Var. amoebă s.f. / < fr. amibe, cf. germ. Amöbe < gr. amoibe – schimbare]. Vezi definitia »

AUTOTOXÍNĂ s. f. substanță toxică produsă de propriul organism. (< fr. autotoxine) Vezi definitia »

gordúnă (gordúne), s. f. – Contrabas. – Var. gurdună. Mag. gordon (Scriban). În Trans., introdus în literatură de Rebreanu. Vezi definitia »