SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor. Vezi definitia »

MICRORECEPTÓR s. n. ansamblu dintr-un microfon și un receptor. (< fr. microrécépteur) Vezi definitia »

FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. (Rar) Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. Vezi definitia »

ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător. Vezi definitia »

TUBUȘÓR, tubușoare, s. n. Diminutiv al lui tub; tubuleț. – Tub + suf. -ușor. Vezi definitia »