secăciúne s.f. (înv.) 1. (pop.) uscăciune; secetă. 2. proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3. (în forma: săcăciune) paralizie; invaliditate, infirmitate. Vezi definitia »

doamne ce s-a suparat Vezi definitia »

CONTENȚIÚNE s. f. 1. dezbatere ◊ ceartă, dispută. 2. tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ◊ procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio) Vezi definitia »

ECLUZIÚNE s. f. acțiunea de a face legătura între două porțiuni cu nivele diferite ale traseului unei căi navigabile și rezultatul ei. (< ecluză) Vezi definitia »

ELECȚIÚNE s. f. alegere. (< fr. élection, lat. electio) Vezi definitia »