SAMÁRIU s. n. Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare. – Din fr. samarium. Vezi definitia »

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi. Vezi definitia »

PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. Vezi definitia »

ghiventbor-S.(TEH)-burghiu pentru filetat găuri(germ.gewinde-filet,+borăr-burghiu. Termen utilizat de meseriașii cu educație tehnologică germană.Sinonim tarod, Vezi definitia »

IMPÍU, -ÍE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie. Vezi definitia »