nițél (nițícă), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin). Vezi definitia »

șrapnel, șrapnele s. n. (intl., îmv.) rafală de gloanțe. Vezi definitia »

PODURÉL, podurele, s. n. (Rar) Podeț. – Pod + suf. -urel. Vezi definitia »

BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el. Vezi definitia »

FRATERNÉL, -Ă adj. (Franțuzism) Fratern. [< fr. fraternel]. Vezi definitia »