EPISCÉNIU s.n. Construcție ca un etaj superior, situată deasupra scenei, în teatrele antice. [Pron. -niu. / < fr. épiscénium, lat. episcenium]. Vezi definitia »

ipopsifíu, ipopsifíi, s.m. (înv.) candidat la episcopie. Vezi definitia »

VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium) Vezi definitia »

caramangiu, caramangii s. m. (intl.) hoț de buzunare. Vezi definitia »

pirpilíu s.n. (reg.) haină bărbătească. Vezi definitia »