LUMÂNÁRE, lumânări, s. f. 1. Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria. Vezi definitia »

SPĂLĂCÍRE, spălăciri, s. f. Faptul de a se spălăci; decolorare. – V. spălăci. Vezi definitia »

OSMOREGLÁRE s. f. autoreglare a presiunii osmotice din celulele sau țesuturile organismelor vii. (după fr. osmoréglage) Vezi definitia »

UNDULÁRE s.f. v. ondulare. Vezi definitia »

REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce. Vezi definitia »