CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

FAMENIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al devonianului superior. (< fr. famennien) Vezi definitia »

CLINICIÁN, -Ă s.m. și f. Medic care studiază bolile prin observație directă asupra bolnavilor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. clinicien]. Vezi definitia »

TARLATÁN s. n. (Înv.) Muselină de bumbac, foarte subțire de culoare deschisă. – Fr. tarlatane. Vezi definitia »

ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan. Vezi definitia »