AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător. ♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse. 2. Adj. (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-gzi-li-ar] – Din fr. auxiliaire, lat. auxiliaris. Vezi definitia »

ARMĂSÁR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [Var.: (reg.) harmăsár s. m.] – Lat. [equus] admissarius. Vezi definitia »

SEMILUNÁR, -Ă I. adj. în formă de semilună. II. adj., s. n. (os scurt) al carpului. (< fr. semi-lunaire) Vezi definitia »

DOCÁR s.n. Trăsurică ușoară cu două sau patru roți, care uneori este acoperită cu pânză. [< fr. dog-cart, engl. dog-car]. Vezi definitia »

POȘOÁR s. n. placă de carton sau de metal decupată, servind ca șablon. (< fr. pochoir) Vezi definitia »