Definita cuvantului stare
STÁRE, stări, s. f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – V. sta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stare
SPOROZOÁRE s. n. pl. clasă de protozoare parazite, cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori. (< fr. sporozoaires) Vezi definitia »
ÎNNEMURÍRE, înnemuriri, s. f. (Reg.) Înrudire. – V. înnemuri2. Vezi definitia »
DESCUAMÁRE s.f. Faptul de a se descuama; descuamație. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama]. Vezi definitia »
ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde]. Vezi definitia »
DISTORSIONÁRE, distorsionări, s. f. Acțiunea de a distorsiona. [Pr.: -si-o-] – V. distorsiona. Vezi definitia »