TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus. Vezi definitia »

HÚMERUS s.n. Osul brațului de la umăr până la cot. [< fr. humérus, cf. lat. humerus]. Vezi definitia »

NÓNIUS s. m. Rasă de cai autohtonă caracterizată prin talie mare și culoare dominantă neagră. [Pr.: -ni-us] – Din magh. nónius. Vezi definitia »

PEMFÍGUS s.n. Boală de piele caracterizată prin bășici de diferite mărimi, pline cu un lichid transparent sau gălbui. [< fr. pemphigus, cf. gr. pemphix – bășicuță]. Vezi definitia »

ÓCULUS s. n. fereastră circulară de mici dimensiuni, a unor biserici romanice, sau de epocă gotică timpurie. (< fr. oculus) Vezi definitia »