Definita cuvantului statut
STATÚT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. (În sociologie; și în sintagma statut social) Locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status. 3. Spec. (Înv.) Constituție. – Din fr. statut, lat. statutum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu statut
NĂUT s.m. Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional, din năut se prepară falafel (bulete din pastă picantă de năut) și humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea. Vezi definitia »
BĂÚT1 s. n. Faptul de a bea. ◊ Expr. A se pune (sau a se așterne) pe mâncat și pe băut (sau pe mâncate și pe băute) = a se apuca să mănânce și să bea în cantități mari. [Formă gramaticală: (în expr.) băute] – V. bea. Vezi definitia »
PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea. Vezi definitia »
REZOLÚT, -Ă adj. (Liv.) Îndrăzneț, hotărât. [Cf. germ. resolut, fr. résolu]. Vezi definitia »
FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face. Vezi definitia »