OXÍD s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor și inodor care ia naștere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde]. Vezi definitia »

CONOÍD, -Ă I. adj. de formă conică. II. s. n. suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. (< fr. conoïde) Vezi definitia »

PREFIXOÍD s.n. Pseudoprefix. [Pron. -xo-id. / < fr. préfixoïde]. Vezi definitia »

taxíd (-duri), s. n. – 1. Vizita unui negustor la furnizorii săi. – 2. Transport de mărfuri, încărcătură. Ngr. ταξίδι (Gáldi 159). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

HAPLODIPLOÍD, -Ă adj., s. n. (celulă, organism) care prezintă jumătate din numărul diploid de cromozomi. (< fr. haplodiploïde) Vezi definitia »