Definita cuvantului stăreție
STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăreție
CLINOMANÍE s. f. preferință obsesivă, pentru poziția culcat, pentru pat. (< fr. clinomanie) Vezi definitia »
CRIPTOPODÍE s.f. (Med.) Diformitate constând în umflarea considerabilă a feței dorsale a piciorului. [Gen. -iei. / < fr. cryptopodie]. Vezi definitia »
GEOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii al cărei obiect îl constituie formele spațiale. ◊ Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane. [Gen. -iei. / < fr. géométrie, cf. lat. geometria < gr. ge – pământ, metron – măsură]. Vezi definitia »
DINAMOCORÍE s. f. mod de răspândire a plantelor dinamocore. (< fr. dynamochorie) Vezi definitia »
năgădáie, năgădắi, s.f. (reg.) arătare, iazmă, pocitanie, monstru. Vezi definitia »