poticálă (-ắli), s. f. – Obstacol, piedică, neajuns. Sl. potykalo. Sec. XVII, înv. – Der. poticăli, vb. (a abate; a înșela, a păcăli). Cf. poticni, potricală. Vezi definitia »

sărăturícă s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

TUTÉLĂ s. f. 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. ♦ ~ internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protecție. (< fr. tutelle, lat. tutela) Vezi definitia »

sitélcă s.f. (reg.) plasă folosită la pescuit. Vezi definitia »

DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse. Vezi definitia »