CROSÍST, -Ă, crosiști, -ste, s. m. și f. Atlet specializat în crosuri. – Cros + suf. -ist. Vezi definitia »

ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, adj. Care duce o politică de anexiune. [Pr.: -xi-o-] – Fr. annexionniste. Vezi definitia »

LETRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al letrismului. (< fr. lettriste) Vezi definitia »

TERIBILÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care vrea să pară teribil; (om) excentric, extravagant. [Cf. it. terribilista]. Vezi definitia »

must (músturi), s. n. – 1. Suc de struguri. – 2. Cidru. – 3. Suc, zeamă. – Mr. mustu, megl. most. Lat. mustum (Pușcariu 1140; Candrea-Dens., 1184; REW 5783), cf. alb. mušt (Philippide, II, 648), cf. it., sp., port. mosto, prov., cat. most, fr. moût. – Der. musti, vb. (a avea lichid din abundență; a lăsa zeamă sau sevă, a stoarce, a extrage sucul); mustit, s. n. (acțiunea de a musti); mustitor, s. n. (zdrobitor; lin, călcătoare); mustar, s. m. (vînzător de must); mustărie, s. f. (prăvălie de vinuri); mustăreață, s. f. (zeamă eliminată de trunchiul de mesteacăn; sevă), cu suf. -eață (după Candrea, dintr-un lat. *mustaricia); mustometru, s. n. (alcoolmetru); mustos, adj. (zemos), pe care REW îl derivă direct din lat. mustōsus; mustuială (var. musteală, mustuitură), s. f. (tescovină; boștină). – Din rom. provine bg. must (Romansky 122). Vezi definitia »