PELÚR adj. invar. (În sintagma) Hârtie pelur = hârtie foarte subțire, puțin translucidă, folosită pentru copii la mașina de scris. – Din fr. pélure. Vezi definitia »

TRAPEUR s.m. (Rar) Vânător din nordul Americii care se servește de capcane. [Pron. -pör. / < fr. trappeur, cf. engl. trapper]. Vezi definitia »

CIÓTUR s. n. v. ciot. Vezi definitia »

IHTIOZÁUR s. m. reptilă fosilă marină, uriașă, cu corpul fusiform, ca al unui pește, și membrele transformate în palete înotătoare. (< fr. ichtyosaure) Vezi definitia »

împrejúr adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucișarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul dimprejur); prejur-gură, s. n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s. f. (înv., circumstanță), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreună › împreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 791; Candrea-Dens., 926 și DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s. f. (circumstanță; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde). Vezi definitia »