SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmița cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. și refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. și refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-și) facă rău. – Lat. sappare. Vezi definitia »

DUPA DOOM 2 ,IN CUVATUL REGIZOR accentul se pune pe I si nu pe O ca in DOOM. Vezi definitia »

NAȘPA, -ETĂ, nașpeți, -ete, adj., s.m. și f. (Arg.) 1. Adj., s.m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. Vezi Vezi definitia »

reșapa, reșapez v. t. (pub.) a repara, a restaura. Vezi definitia »

mai catolic decât papa expr. exagerat (în ceea ce crede, spune sau face). Vezi definitia »