CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În directie piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș. Vezi definitia »

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbași. Vezi definitia »

secretaréș, secretaréși, s.m. (înv. și reg.) 1. funcționar al unei instituții publice, cu atribuții administrative variate; secretar. 2. titlu dat dregătorului care conducea lucrările unei cancelarii sau îndeplinea funcția de logofăt. Vezi definitia »

toldáș, toldáșuri, s.n. (reg.) adaos, prelungire, înnădire; pârghie. Vezi definitia »

ETÁNȘ, -Ă adj. (Despre un aparat, un recipient etc.) Care nu permite intrarea sau ieșirea din el a unui fluid. [< fr. étanche]. Vezi definitia »