tar (-ruri), s. n. – 1. Greutate, încărcătură. – 2. Plută, bac. Mag. tar, din sl. tovarŭ (Tiktin). Înv. și Trans., cf. tărhat. Vezi definitia »

SEMIAUXILIÁR, semiauxiliare, adj. (În sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire. Vezi definitia »

BILUNÁR, -Ă adj. Care se face sau apare de două ori pe lună; bimensual. [< bi- + lunar, după fr. bimensuel]. Vezi definitia »

CORACOCLAVICULÁR, -Ă adj., s. m. (ligament) care unește hipofiza coracoidă a omoplatului cu clavicula. (< fr. coraco-claviculaire) Vezi definitia »

REȚETÁR I. s. n. 1. listă de rețete. 2. (mar.) normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru rețete (1). II. s. m. cel care execută rețetele într-o farmacie. (< rețetă + -ar) Vezi definitia »