MACROCHEILÍE s. f. hipertrofie congenitală a buzelor. (< fr. macrochéilie) Vezi definitia »

GEOCANCEROLOGÍE s. f. disciplină care studiază interdependența dintre cancer și modul de viață și climă. (< fr. géocancérologie) Vezi definitia »

teltíe, teltíi, s.f. (înv.) pătură groasă de pâslă. Vezi definitia »

păstáie (păstắi), s. f. – Teacă, coajă. – Var. păstare, păstău, înv. postaie. Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică. Mr. pare să indice prezența unui etimon lat. terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsulă” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă. – Der. păstăios, adj. (cu păstăi, cu coajă). Din rom. provine rut. pastaja. Vezi definitia »

PAROREXÍE s.f. (Med.) Dorință de a ingera substanțe necomestibile. [Gen. -iei. / < fr. parorexie, cf. gr. para – lângă, orexis – apetit]. Vezi definitia »