CEZÁR, cezari, s. m. Titlu dat împăraților romani; p. gener. împărat. [Acc. și: cézar] – Din lat. caesar. Vezi definitia »

GRIMOÁR s. n. 1. formular cuprinzând formule magice de vrăjitorie. 2. (fig.) discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. (< fr. grimoire) Vezi definitia »

UIEGÁR¹, uiegare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează sticle și vase; blidar. – Din uiagă + suf. -ar. Vezi definitia »

cioltár, cioltáre, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșá, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă. Vezi definitia »

FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel]. Vezi definitia »