OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »

AGRANULOCÍT s. n. leucocită negranulată. (< fr. agranulocyte) Vezi definitia »

GĂURÍT¹ s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri. Vezi definitia »

peștít, -ă, adj. (înv.) care este ca un pește, cu aspect de pește. Vezi definitia »

ILMENÍT s. n. oxid natural de fier și titan, în unele șisturi cristaline. (< fr. ilménite) Vezi definitia »