STÁȚIE s.f. 1. Oprire, popas. ♦ Loc, punct unde se opresc sau staționează vehiculele publice (trăsuri, mașini etc.) pentru a aștepta călătorii. ♦ Loc unde se opresc trenurile, tramvaiele, autobuzele pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor. 2. Așezământ, instituție pentru efectuarea unor cercetări științifice, bazate mai ales pe observarea anumitor fenomene. 3. Poziție, loc. ♦ Loc de unde se fac emisiuni radiofonice etc. ♦ Stație electrică = ansamblu de instalații electrice care servește la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea și distribuția ei; (astr.) stația planetelor = poziție pe traiectoria aparentă a planetelor pe cer când acestea par nemișcate pentru un timp. [Gen. -iei. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio]. Vezi definitia »

ISOTOPÍE s.f. v. izotopie. Vezi definitia »

DENUDÁȚIE s. f. 1. denudare. 2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr. dénudation, lat. denudatio) Vezi definitia »

Poezie cu formă fixă, in care fiecare vers din prima strofă este comentat pe rând în câte o strofă ulterioară, încheiată cu versul respectiv, iar ultima strofă reia, în ordine inversă, versurile din prima stofa. Vezi definitia »

PARCIMONÍE s. f. economie dusă la extrem; zgârcenie. ◊ (fig.) măsură, reținere. (< fr. parcimonie, lat. parcimonia) Vezi definitia »