REBÉL, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o rebeliune; (cel) care ațâță la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (Fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr. rebelle]. Vezi definitia »

ȘESURÉL, șesurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui șes. Vezi definitia »

ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Reg.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el. Vezi definitia »

MOTÉL s. n. hotel de-a lungul căilor rutiere, amenajat pentru automobiliști. (< fr., engl. motel) Vezi definitia »

RAPÉL s.n. 1. Readucerea la poziția inițială a unei piese sau a unui sistem tehnic. 2. (Alpinism) Manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. ♦ Coborâre în rapel = coborâre în alpinism a unui perete abrupt printr-un sistem de coardă dublă. 3. (Med.) Reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții. [Pl. -le, -luri. / < fr. rappel]. Vezi definitia »