PERSOÁNĂ s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea însușirilor fizice și psihice; ființă omenească, ins. ♦ în ~ = a) personal. b) în carne și oase. ♦ (jur.) ~ fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații. ~ juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, recunoscută ca subiect de drept. 2. categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume, care indică pe cel căruia i se adresează sau pe cel despre care se vorbește; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă această categorie. (< lat. persona, fr. personne) Vezi definitia »

v'ârstă² / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. v'ârstei / vr'âstei; pl. v'ârste / vr'âste Vezi definitia »

BEUTĂ, beute s.f. (Arg.) Petrecere la care se consumă bauturi alcoolice; beție, chef. Vezi definitia »

CLEÁMPĂ s. f. v. clampă. Vezi definitia »

șofréică, șofréici, s.f. (reg.) 1. deschizătură circulară în acoperișul unei barăci, colibe etc., prin care iese fumul. 2. (în forma: șofleică) deschizătură mare în acoperiș, prin care se bagă fânul în pod. Vezi definitia »