TROSCOȚÉL, troscoțele, s. n. (Bot.) 1. Troscot¹. 2. Scârțâitoare. – Din troscot + suf. -el. Vezi definitia »

CARTÉL s.n. 1. (Ec.) Uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile cartelate stabilesc în comun condițiile de vânzare a mărfurilor, sistemul de formare a prețurilor, repartizarea piețelor de aprovizionare și desfacere etc., fiecare dintre ele păstrându-și independența de producție și de vânzare. 2. Coaliție politică între mai multe partide. [Pl. -luri. / < fr. cartel]. Vezi definitia »

ȘTERGĂRÉL, ștergărele, s. n. Diminutiv al lui ștergar. – Ștergar + suf. -el. Vezi definitia »

pedél (pedéli), s. m. – Aprod; portar. Germ. Pedell, cf. sp. bedel, rus. pedelĭ. Vezi definitia »

ȚIGĂNÉL, țigănei, s. m. Țigănuș. – Țigan + suf. -el. Vezi definitia »