TURBOFÓR s. n. turbotrepan. (< fr. turbophore) Vezi definitia »

TIRISTÓR s.n. (Electr.) Element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care pot bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. [Et. incertă]. Vezi definitia »

RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor. Vezi definitia »

ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit². – Șopti + suf. -tor. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur]. Vezi definitia »