MÁRȘĂ, marșe, s. f. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării. – Germ. Marsch. Vezi definitia »

macorteáță (macortéțe), s. f. – Strachină. – Var. mărcoteț. Rut. makortetĭ (Candrea; Scriban). În Bucov. și Basar. Vezi definitia »

TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Ucr. tarnića. Vezi definitia »

VERONÍCĂ³ s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos]. Vezi definitia »

șănúră s.f. (reg.; cu sens colectiv) fire de lână toarse, pregătite pentru țesut. Vezi definitia »