maláncă s.f. (reg.) 1. pereche de tineri deghizați în ceata de urători din seara Anului Nou. 2. femeie urâtă. 3. oaie molatică. Vezi definitia »

TRITICÁLĂ s. f. Numele unei cereale rezultate din încrucișarea grâului cu secara. [Var.: triticále s. f.] – Din lat. Triti[cum] + [se]cale. Vezi definitia »

TIPICĂREÁSĂ, tipicărese, s. f. Călugăriță care are grijă ca ritualul să se săvârșească după tipic. – Din tipicar + suf. -easă. Vezi definitia »

TÚȘĂ s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimitează un teren de joc. ♦ Ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc. 3. Lovitură care atinge pe adversar la jocul de scrimă. II. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. [< fr. touche]. Vezi definitia »

SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură. Vezi definitia »