DOCIMAZÍE s.f. 1. Cercetare care se făcea în vechea Atenă asupra cetățenilor care urmau să primească diferite funcții. 2. Cercetare a cauzelor unui deces prin probe speciale de laborator. 3. Disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri. [Gen. -iei. / < fr. docimasie, gr. dokimasia]. Vezi definitia »

IMPLÓZIE s. f. 1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. prăbușire gravitațională a unei stele, însotiță de eliberarea unei mari cantități de energie. 3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului. (< fr. implosion) Vezi definitia »

CISTOMETRÍE s. f. măsurare a presiunii intraveziculare în funcție de conținutul și de puterea de contracție a mușchiului vezical. (< fr. cystométrie) Vezi definitia »

POLÍȚIE, poliții, s. f. 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor. ◊ Expr. A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar. ♦ Pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. Local în care se află instalată o poliție (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea polițiștilor (1) dintr-o poliție (2); reprezentanții poliției (1). – Din rus. polițija. Vezi definitia »

TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție. Vezi definitia »