șugubáș, -ă, adj. (reg.; despre oameni) care nu are noroc, care iese în pagubă cu ceea ce întreprinde. Vezi definitia »

foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlți), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s. f. (cîlți; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui var. indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio. Vezi definitia »

tăináș, tăináși, s.m. (reg.) persoană care vorbește în taină cu alții. Vezi definitia »

mișmáș (mișmáșuri), s. n. – 1. Talmeș-balmeș, bălmăjeală, amestecătură. – 2. Vin amestecat cu sifon. Germ. Mischmasch (Tiktin). Vezi definitia »

zicăláș (reg.) s. m., pl. zicăláși Vezi definitia »