SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător. Vezi definitia »

pohór (-oáre), s. n. – Cuvertură, față de masă, covor. Origine incertă. După Tiktin, din sl. vrĕti „a închide”, cf. rus. povora „gratii”. Vezi definitia »

VENTILATÓR s. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur) Vezi definitia »

SINEGÓR s.m. Apărător în justiție, la vechii greci. ♦ Avocat public însărcinat să apere legile împotriva reformelor propuse. [< fr. synégore, gr. synegoros]. Vezi definitia »

stârvitór, stârvitoáre, adj. (înv.) care este ca un stârv; stârvos. Vezi definitia »