PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. Intranz. A crăpa, a se sparge (cu violență și de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variații de temperatură etc.; spec. a exploda. ◊ Expr. A plesni de... = a nu mai putea de..., a fi (prea) plin de... ♦ (Despre muguri, boboci) A începe să iasă, a se desface. ♦ (Despre abcese) A se deschide, a se desface, a se sparge. 2. Intranz. A crăpa producând fisuri, a căpăta fisuri, crăpături. ◊ Expr. A-i plesni cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine. 3. Intranz. A se rupe (prin întindere, prin solicitare prea mare, prin uzare etc.). 4. Intranz. și tranz. A izbi un obiect (sau aerul) cu un corp elastic, în special cu un bici; a pocni cu zgomot două obiecte unul de altul. ◊ Expr. (Intranz.) Cât ai plesni din bici (sau din palme) = foarte repede, într-o clipă, pe dată, imediat 5. Tranz. A izbi, a lovi, a bate. ◊ Expr. (Fam.) A plesni (pe cineva) în pălărie = a ironiza (pe cineva). A o plesni bine = a spune ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment. Unde-o plesnești și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele așteptate. (Intranz.) A-i plesni (ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, prin gând) = a-i veni pe neașteptate o idee năstrușnică; a-i trece (deodată) prin minte. ♦ Fig. A nimeri, a potrivi. ♦ A lovi ușor, a împinge. ♦ Refl. A se izbi cu zgomot de un obiect. [Var.: plezní vb. IV] – Din sl. plesnonti. Vezi definitia »

CARAGIANI, Ioan (1840-1921, n. Damási, Avdela, Grecia), filolog român. Acad. (1866), prof. univ. la Iași. Specialist în limba și literatura elenă. S-a ocupat de folclorul, limba și istoria aromânilor. Vezi definitia »

CHERUBINI, Luigi (1760-1842), compozitor francez de origine italiană. Imnuri revoluționare, opere („Lodoiska”, „Sacagiul”, „Medeea”), mise, cantate, simfonii, cvartete și sonate pentru pian. Autorul unui curs de contrapunct și fugă. Se distinge prin noblețea stilului și rafinamentul polifoniei. Vezi definitia »

țepení, țepenésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a înțepeni, a înlemni. 2. a fixa. 3. a se slei, a se întărî. 4. a deveni rezistent, viguros. 5. a se conserva, a se păstra. Vezi definitia »

CELLINI, Benvenuto (1500-1571), sculptor, orfevreu, gravor și scriitor italian. În plastică vădește o mare virtuozitate tehnică și înclinare spre manierism (monumentele „Perseu”, „Nimfa de la Fontainebleau” și lucrarea de orfrevărie „Solnița lui Francisc I”). Într-o renumită autobiografie și-a povestit cu vervă viața agitată („Viața lui Benvenuto Cellini, povestită de el însuși”). Vezi definitia »