flanc (fláncuri), s. n. – 1. Fiecare din cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. – 2. Placă la matrițele de stereotipie. – 3. Pînză groasă de întărit gulerele. Fr. flanc. Vezi definitia »

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodia după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung. Vezi definitia »

cioflînc (-curi), S. n. – Cîrlig. Germ. Schiebling, prin intermediul pronunțării săs. Schivlänk (Drăganu, Dacor., III, 707). Mag. csafling ar putea proveni din rom. După Iordan, BF, II, 172, este vorba de o creație expresivă, identificînd-o cu cuvîntul următor. Vezi definitia »

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) și melodia după care se execută. 2. (Înv.) Înrolare în armată, recrutare (în timpul căreia se executa dansul de mai sus). – Germ. Werbung. Vezi definitia »

SOLBÁNC s. n. apărătoare de beton la partea de sus a ușilor sau a ferestrelor, acoperită cu tablă, pentru a feri ușa sau geamul de scurgerea apei de ploaie. (< germ. Sohlbank) Vezi definitia »