TRANSCEIVER s. n. Aparat de emisie-recepție folosit, în special, în practica radioamatorilor. [Pr.: transívăr] – Cuv. engl. Vezi definitia »

CAZIÉR s.n. 1. Cazier judiciar = fișă cuprinzând totalitatea datelor adunate de justiție referitor la antecedentele judiciare ale unui individ. 2. Mobilă compartimentată unde se păstrează acte, dosare etc. 3. (Poligr.) Dulăpior în care se păstrează casetele cu litere. [Pron. -zi-er. / < fr. casier]. Vezi definitia »

MÁSER s. n. 1. generator cuantic pentru producerea și amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului. 2. proces de producere și amplificare a microundelor. (< engl. maser) Vezi definitia »

PILIFÉR, -Ă adj. (Biol.) Care are perișori. ◊ Regiunea piliferă a rădăcinii = regiunea care poartă perișorii sugători. [< fr. pilifère]. Vezi definitia »

fúlger (fúlgere), s. n. – 1. Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori. – 2. Străfulgerare, scăpărare. – 3. Varietate de cucută (Cuscuta epithymum). – Mr. (sfulgu). Lat. fŭlgĕr, în loc de fŭlgur, formă atestată (Pușcariu 666; Candrea-Dens., 669; Densusianu, Hlr., 137; REW 3555; DAR; Graur, R. phil., 1937, 273), cf. it. (folgore), prov. folzer, fr. foudre. Cuvîntul mr. cere un lat. *fŭlgus. Der. fulgera, vb. (a produce fulgere), din lat. fulgerare (Pușcariu 667; Candrea-Dens., 671; REW 3556; DAR), cf. it. fulgorare (‹ lat. fulgurare); sfulgera, vb. (a produce fulgere), probabil var. a cuvîntului anterior (după Candrea-Dens., 673, de la un lat. *exfŭlgerāre); străfulgera, vb. (a produce fulgere); fulgerat, s. n. (pulsație, înțepătură; boală nedeterminată a vitelor); fulgerat, adv. (rapid, ca fulgerul); fulgerător, adj. (iute ca fulgerul); fulgerătoare, s. f. pl. (Banat, zilele de la 16 la 18 ianuarie, numite și Cercovii de iarnă); fulgerătură, s. f. (fulger; înțepătură; epilepsie); sfulgerătură, s. f. (boală a mieilor); fulgerește, adv. (rapid). Vezi definitia »