Definita cuvantului străbun
STRĂBÚN, -Ă, străbuni, -e, adj. s. m. și f. 1. Adj. Strămoșesc; străvechi. 2. S. m. și f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunic (1), răzbunic, strămoș (2). 3. S. m. și f. Strămoș (1). – Stră- + bun.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu străbun
s.n.un fel de teze pt. a verifica cunostintele generale a unuia. Vezi definitia »
ordún s.n. (reg.) roata morii. Vezi definitia »
un fel de pizda , in limbaj mai nasparliu , folosit de tigani de aici expresia :„ti-o trag la gramadau” un fel de gramadauu cartitei , a nu se confunda cu anus , pt care exista expresia „ochiul maro” sau „bancomatul de caca” Vezi definitia »
A FI NEBUN a avea o lampă arsă, a avea mușchi / pitici pe creier, a-i cânta sticleții în cap, a fi într-o dungă / într-o parte, a-i fila (cuiva) o lampă, a-i lipsi o doagă. Vezi definitia »
bun Vezi definitia »