MANDOLINÁTĂ s. f. serenadă executată cu acompaniament de mandolină. (< it. mandolinata) Vezi definitia »

GÍNTĂ s.f. 1. Grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. [Pl. -nți, -nte. / < lat. gens]. Vezi definitia »

scáfă (-fe), s. f. – 1. (Înv.) Ceașcă, cupă, vas. – 2. (Mold.) Strachină. – 3. Polonic, căuș, vas de lemn. – 4. Hîrcă. – Mr., megl. scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barcă” (REW 7653). – Der. scăfîrlie (var. scăfălie), s. f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv -îrlă, cf. cocîrlă, ciocîrlie; scăfău, s. n. (polonic de lemn); scăfiță, s. f. (Mold., strachină). Vezi definitia »

ACIDAMÍNĂ s.f. Corp rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. [< fr. acidamine]. Vezi definitia »

săláică¹ adj. f. (reg.; despre fasole verde) bătrână, ațoasă. Vezi definitia »