Definita cuvantului străjuitor
STRĂJUITÓR, -OÁRE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu străjuitor
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur]. Vezi definitia »
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Din ngr. chartophóros (influențat de carte). Vezi definitia »
rasofór sm [Atestare: KLEIN, D. 214 / Plural: rasofori / Etimologie: neogreacă ρασοφορος] (Grecism) Călugăr novice, îmbrăcat în rasă (2). Vezi definitia »
TERMOPLONJÓR, termoplonjoare, s. n. V. plonjor (2). Vezi definitia »
PRESELECTÓR s. n. 1. dispozitiv care pregătește dinainte condițiile necesare unei schimbări de viteză. 2. mecanism de comutație auxiliar din ansamblul unui schimbător automat, cu preselecție directă. (< fr. présélecteur) Vezi definitia »