ANCORATÓR, -OÁRE, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancoră + suf. -tor. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur) Vezi definitia »

CASCADELOR (CASCADE RANGE) [kəskéid reindʒ], Munții ~, lanț muntos vulcanic și cristalin în V S.U.A. și Canadei, de-a lungul țărmului Oc. Pacific. Lungime: 1.126 km. Alt. max.: 4.392 m (Mt. Rainier). Numeroși vulcani stinși. Parcuri naționale. Vezi definitia »

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. Adj. Care indică, care face cunoscut. II.1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur. Vezi definitia »

CENTRALIZATÓR, -OÁRE, centralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care centralizează. 2. S. n. Document în care se centralizează date. – Din fr. centralisateur. Vezi definitia »