Definita cuvantului streașină
STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor, care apără pereții și fundațiile de ploaie. ◊ Expr. A(-și) pune mâna (sau palma) streașină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streașină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streașină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când privește sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperișului caselor. ♦ Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o șiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) stráșină, stréșina s. f.] – Cf. sl. strĕha.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu streașină
HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică. Vezi definitia »
a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei. Vezi definitia »
CATAZONĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kata „complet” + fr. zone „zonă”) s. f. Zonă de mare adîncime (12-30 km) a scoarței Pămîntului, corespunzătoare gradului de dezvoltare maximă a metamorfismului general, caracterizată prin temperaturi de 400-700ºC și presiune litostatică puternică, ambele crescînd cu adîncimea și puțin stres slab sau chiar inexistent. Principalele roci caracteristice c. sînt: eclogitele, micașisturile, cuarțitele și marmurele. Vezi definitia »
HETEROMORFÓZĂ s. f. 1. diversitate morfogenetică. 2. (med.) înlocuire a unei porțiuni de organ distruse. (< fr. hétéromorphose) Vezi definitia »
coptúră (coptúri), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130). Vezi definitia »