RAIÁ, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești. 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească, datori să le plătească tribut. [Pr.: -ra-ia] – Din tc. rāyā. Vezi definitia »

INCENDIÁ vb. tr. 1. a da foc, a provoca un incendiu. ◊ (fig.) a începe un război. ◊ a ațâța, a îndemna la violențe. 2. (fig.) a împurpura. (< fr. incendier) Vezi definitia »

mănunchiá vb. I (reg.) a lega, a strânge mănunchi. Vezi definitia »

REMEDIÁ vb. I. tr. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. remédier, cf. lat. remediare – a vindeca]. Vezi definitia »

STENODACTILOGRAFIÁ, stenodactilografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenodactilografiei. [Pr.: -fi-a] – Din stenodactilografie. Vezi definitia »