Definita cuvantului stricăciune
STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stricăciune
OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion. Vezi definitia »
DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »
AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție. Vezi definitia »
BASTOGNE [bastóñ], oraș în SE Belgiei, la S de Liège; 11,6 mii loc. (1983). Aici trupele aliate conduse de generalul american G. Patton au contraatacat puternic (26 dec. 1944-2 ian. 1945), respingînd ofensiva trupelor germane. Vezi definitia »
SELECȚIÚNE s. f. (pl.) bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. (< fr. sélection, germ. Selektion) Vezi definitia »