Definita cuvantului stricățel
STRICĂȚEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stricățel
zel s. n. Vezi definitia »
MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el. Vezi definitia »
scuturățél, scuturățícă, adj., s.f. 1. (adj.; pop. și fam.; despre oameni) prezentabil; care este destul de educat, instruit, cizelat; scuturat, spălat, spălățel, curățel. 2. (s.f.; reg.) soi de struguri. Vezi definitia »
PORTOFÉL s.n. Obiect portativ de forma unei pungi plate, în care se țin hârtii, bani etc. [Cf. rus. portfeli, fr. portefeuille]. Vezi definitia »
scârcél, scârcéi, s.m. (reg.) ciorchine mic; scârci mic. Vezi definitia »