Definita cuvantului stricățel
STRICĂȚEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stricățel
RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel) Vezi definitia »
supărățél, -éa, adj. (reg.) supărat un pic. Vezi definitia »
ABEL, Othenio Lothar (1875-1946), paleontolog austriac. Prof. univ. la Göttingen și Viena. Promotor al paleobiologiei. A pus bazele reconstituirii ecologiei tipurilor fosile. Vezi definitia »
SPICUȘÉL, spicușele, s. n. (Rar) Spiculeț. – Din spic + suf. -uș-el. Vezi definitia »
TRANDAFIRÉL, trandafirei, s. m. (Pop.) Trandafiraș. – Trandafir + suf. -el. Vezi definitia »