COMBINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. ( Vezi definitia »

DISCORDARE s.f. Faptul de a discorda; neconcordanță, nepotrivire. [< discorda]. Vezi definitia »

DEJOJÁRE s. f. manevră în timpul decolării unui hidroa-vion, prin care acesta este ridicat cu coca deasupra apei spre a micșora rezistența la înaintare. (după fr. déjaugeage) Vezi definitia »

LOTIZÁRE s.f. Acțiunea de a lotiza și rezultatul ei. [< lotiza]. Vezi definitia »

PARVENÍRE s.f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. [< parveni]. Vezi definitia »